Castelul Sant'Angelo (Castelul Îngerilor sau Mausoleul lui Adriano) din Roma a fost iniţial conceput ca mausoleu pentru împăratul Adrian (76–138) şi urmaşii lui, ulterior a fost modificat în castel de papi.

Construirea lui a început în ultima perioadă de domnie a împăratului roman Adrian sub conducerea arhitectului Demetrianus, şi a fost terminat în anul 139 în timpul lui Antoninus Pius. Edificiul era cunoscut în antichitate ca mormântul lui Hadrian, iar azi este numit Muzeul Hadrian, un templu a lui Hadrian de pe „Piazza di Pietra”. In mausoleu se află mormintele:
• împăratului roman Adrian şi soţiei lui Sabina
• împăratului roman Antoninus Pius şi soţiei lui Faustina
• împăratului roman Lucius Verus
• împăratului roman Marc Aureliu
• împăratului roman Commodus
• împăratului roman Septimius Severus
• împăratului roman Marcus Aurelius Antoninus Bassianus numit Caracalla.

Mausoleul are formă circulară cu o înălțime de 20 m și cu un diametru de 64 m.

El este construit din peperin o rocă vulcanică (tuf bazaltic) și opus caementitium (beton roman) acoperit cu travertin (un calcar din Tivoli) și un soclu dreptunghiular cu laturile de 84 - 89 m și înalt de 10–15 m acoperit cu marmură. Partea superioară a construcției avea probabil o grădină cu pini (Cupressus). In centru era probabil un templu mic rotund. Pe vârf era quadriga (carul de luptă trasă de patru cai) pe care era Hadrian reprezentat ca zeul soarelui. In centru se afla cavoul lui Adrian cu inscripția:

ANIMULA VAGULA BLANDULA HOSPES COMESQUE CORPORIS QUAE NUNC ABIBIS IN LOCA PALLIDULA RIGIDA NUDULA NEC UT SOLES DABIS IOCAS.