Bazilica Sfântul Petru (în italiană: "Basilica di San Pietro in Vaticano") din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Imensul edificiu - lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, cu o suprafață totală de peste 15.000 m² - este ca mărime al doilea lăcaș sacru al creștinătății (după biserica "Notre-Dame de la Paix" din Yamoussouko în statul Coasta de Fildeș din Africa, cu o suprafață de ca. 30.000 m²). Bazilica "Sfântul Petru" nu este o catedrală, pentru că sediul episcopului Romei - tot în persoana Papei - este bazilica "San Giovanni in Laterano".

Bazilica este rezultatul unor lucrări dealungul mai multor secole. La început a fost doar un monument comemorativ în locul unde Sfântul Apostol Petru - primul Papă al creștinătății - ar fi fost martirizat și înmormântat, în apropierea circului lui Nerone. Între anii 319 și 329, împăratul Constantin construi o mare bazilică[1]. În secolul al XV-lea, clădirea era în stare de ruină și Papa Iuliu al II-lea hotărăște construirea unei noi bazilici de mare amploare. Construirea edificiului actual, începută la 18 aprilie 1506, se sfârșește în anul 1612 în timpul Papei Paul al V-lea. Bazilica este sfințită la 18 noiembrie 1626, de către Papa Urban al VIII-lea. Piața "Sfântul Petru" cu vedere asupra colonadelor lui BerniniNumeroși arhitecți și artiști de prestigiu au contribuit la realizarea acestei opere: arhitectul Bramante inițiază primele lucrări, Michelangelo execută proiectul cupolei, Rafael Sanzio modifică planul originar dintr-o cruce grecească într-una latină, Carlo Maderno completează fațada, Bernini desenează planul pieței cu faimoasele colonade. Fațada în stil baroc este dominată de statuile Mântuitorului, a Sfântului Ioan Botezătorul și a 11 Apostoli (cea a sfântului Apostol Petru se găsește în interior). În mijloc se află loggia binecuvântării papilor, de unde Papa împarte binecuvântarea festivă "urbi et orbi". Deasupra intrării principale se poate admira mozaicul "Navicella" de Giotto. Poarta centrală de bronz este o operă a lui Filarete, care a fost concepută în 1445 pentru vechia bazilică. Poarta din dreapta se deschide numai cu ocazia "anilor sfinți". Bazilica "Sfântul Petru" este sediul principalelor manifestări ale cultului catolic și are o funcție solemnă cu ocazia celebrării sărbătorilor "Nașterii Domnului", "Paștelui", ritualilor din "Săptămâna Sfântă", proclămării noilor papi și funerarilor celor defuncți. În "nava" laterală dreaptă au avut loc în anul 1870 ședințele Conciliului Vaticanului. Bazilica "Sfântul Petru" reprezintă una din principalele obiective turistice pentru orice vizitator al Romei. Venind de la podul "Sant'Angelo", după ce parcurge îngusta stradă "del Borgo", vizitatorului i se deschide dintr-odată, dinspre "Via della Conciliazione", un spațiu vast și solemn, care-l umple de înmărmurire: vederea fațadei strălucitoare, recent restaurată a bazilicei. Fie pe scări, fie cu un ascensor, se poate ajunge pe terasa acoperișului, după alte 537 de trepte pe "Loggia Panoramica", de unde privitorul are o vedere magnifică asupra orașului.